PORCAR, porcari, s. m. Cel care păzește (și îngrijește) porcii. Neavînd pe nimeni de ajutor, el intră porcar la un sat vecin cu o simbrie care abia putea să-i agonisească o pustie de mîncare cît să nu moară de foame. POPESCU, B. III 99. Dar Iancul ce mi-și făcea? La porcari că poruncea, Cincizeci de porci că frigea, La conac că-i aducea. TEODORESCU, P. P. 481. – Variantă: purcar (VISSARION, B. 53, ȘEZ. VII 164) s. m.