Definiția cu ID-ul 505393:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poreclă (porecle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi).