POSADĂ, posade, s. f. (Învechit și popular) 1. Curătură în pădure. ♦ Trecătoare îngustă în munți. Trăsurile încărcate străbăteau posadele. CAMIL PETRESCU, O. II 699. 2. Moară. Pe cale ne apucă o ploaie cu vijelie și furăm siliți a ne adăposti într-o posadă. BOLINTINEANU, O. 362. 3. Pîrghie cu ajutorul căreia se reglează înălțimea pietrelor morii, care ridicîndu-se sau coborîndu-se macină boabele, mai mare sau mai mărunt. 4. Loc șes pe un deal sau pe un munte mic, unde a fost o așezare omenească. ♦ Loc de odihnă pentru călători.