poturi m. pl. 1. un fel de nădragi largi ce-i purtau od. boiernașii, mai ales arnăuții și haiducii: cu doisprezece panduri, cu ghebe și cu poturi POP.; 2. azi, nădragi țărănești ce se închid cu copci, strânși pe picior, cu marginile garnisite cu găitane și cusături. [Turc. POTUR].