potângi [At: ȘEZ. III, 85 / V: co~, ~nji, potinji / Pzi: ~gesc / E: cf otânji] 1 vt (Trs; Buc) A coase prost. 2 vt (Trs; Buc) A cârpi. 3-4 vtr (Mun) A (se) cocoșa. 5 vt (Mun) A bate pe cineva foarte rău. 6 vt (Mun) A asupri.

potânji v vz potângi

potinji v vz potângi

potângi, potângesc, vb. IV (reg.) 1. a coase prost; a cârpi. 2. a (se) cocoșa, a (se) gheboșa. 3. a bate foarte rău; a schilodi în bătaie. 4. a asupri, a împila.