PRAFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. Trînti foile jos, Și ilăul din spinare, Și praftura din mînă. ȘEZ. VIII 110. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a certa (pe cineva), a ocărî; a trage un perdaf. Căuta să afle cine a avut gîndul rău să aducă pe capul mahalalei comisia sanitară, ca să-i facă o praftură. PAS, Z. I 218. – Variantă: pleaftură (SEVASTOS, N. 259) s. f.