Definiția cu ID-ul 1284533:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
precipițiu (înv.) [iu pron. ĭu] s. n., art. precipițiul; pl. precipiții, art. precipițiile (desp. -ți-i-)
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
precipițiu (înv.) [iu pron. ĭu] s. n., art. precipițiul; pl. precipiții, art. precipițiile (desp. -ți-i-)