PREDISPUNERE, predispuneri, s. f. (Învechit) Faptul de a fi predispus la ceva; predispoziție, înclinare. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl Făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36.