PREFERINȚĂ, preferințe, s. f. Întîietate, precădere, predilecție în alegerea dintre mai mulți sau dintre mai multe. Noi... ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. Să poftești cînd ai vreme, de preferință între 5-7 p. m., ca să te pot cinsti cu un ceai. CARAGIALE, O. VII 511. Cît pentru colonia flotantă care locuiește mai în centrul orașului, ea se duce de preferință la teatruri. ALECSANDRI, S. 16. – Variantă: (învechit) preferență (ODOBESCU, S. II 206, RUSSO, S. 151) s. f.