pregetare sf [At: VARLAAM – IOASAF, 69^r/10 / Pl: ~tări / E: pregeta] (Înv) 1 Ezitare. 2 (Pex) Întârziere a unei acțiuni Si: amânare, (reg) pregetătură (2). 3 (Îlav) Fără ~ Neîntârziat.