premergător, ~oare [At: MAIORESCU, D. II, 119 / Pl: ~i, ~oare / E: pre- + mergător] 1 a Care precedă pe cineva sau ceva Si: (rar) precursor (2). 2 smf Persoană care desfășoară o activitate creatoare complet nouă într-un anumit domeniu, pregătind terenul pentru o dezvoltare ulterioară Si: precursor (1), predecesor, înaintaș, (înv) prodrom.