prepelicar Legătura cu prepeliță. e indiscutabilă, dar formația nu e clară : de ce finala e -car în loc de -țar ? Cunoaștem cazuri de intervertire a lui c cu ț, de tipul donicuță, dar acolo pe de o parte consoana c rămîne prezentă în cuvînt, iar pe de altă parte, dacă cele spuse mai sus, la p. 38-42, sînt acceptate, este vorba de o disimilare care nu și-ar găsi locul în cazul discutaț aici. În mod curios, CADE nu dă nici o informație etimologică, nu numai pentru prepelicar, dar nici măcar pentru prepeliță. Pușcariu, DR, VI (1931), p. 232, explică pe prepelicar prin *prepelicer, cu č > k prin analogie ; de ce analogie e vorba, mi-ar fi greu să descopăr. Aproximativ pe aceeași linie a mers Scriban (urmat de DLRM), care, fără să explice schimbarea fonetică, propune ca punct de plecare s.-cr. prèpeličâr. Dacă era să intervină analogia, am fi așteptat prepelițar (acesta, la drept vorbind, există, dar slab atestat). Pe alt drum a mers TDRG, care trimite la sl. ◊ prepelka, rus. перепелка, pol. przepiórka, ceh. prepelka (de adăugat bg. препелка). Aceasta înseamnă că trebuie să alegem între două ipoteze : sau a existat un derivat slav, neatestat, în -ar, pe care romîna l-a împrumutat (introducînd pe i poate de la prepeliță), sau s-a format în romînește derivatul în -ar de la o formă de origine slavă, neatestată în romînește. Desigur nu ne vom speria de ideea că un cuvînt a putut dispărea după cea lăsat un derivat sau după ce a fost împrumutat de altă limbă. Dacă avem de ales între cele două ipoteze, cred că e preferabilă cea de a doua (pentru aceasta pare că a opinat și Pascu, Suf., p. 81), pentru motivul că sufixul -arjĭ nu formează în general, în slavă, nume de animale (exemple ca rus. глухарь „cocoș de munte”, bg. зайчар „iepurar” sînt excepționale), pe cînd în romînește asemenea derivate există numeroase și în totul asemănătoare cu prepelicar : cîini, iepurar, șorecar ; lup, cotețar ; urs, furnicar ; cal, telegar ; șoarece, alunar ; fluture, urzicar ; numeroase nume de păsări : alunar, cătinar, cireșar, furnicar, îepurar, lăcustar, muscar, păsărar, porumbar, prundar, (sitar?), șerpar, șopîrlar, șorecar, vișinar. Formații oarecum diferite, pentru că baza este un verb : cufundar (pasăre), (oaie) mulgară.