Definiția cu ID-ul 505645:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prepeliță (prepelițe), s. f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica. – Der. prepelicar, s. m. (cîine de vînătoare).