PREZIUĂ s. f. (Numai în locuțiuni) Loc. prep. În preziua... = cu o zi înainte de..., în ajunul...; p. ext. cu puțin timp înainte de..., în preajma... Filip citea repede, concentrat, șoptind cuvintele unul cîte unul, ca școlarii în preziua examenului. GALAN, B. I 6. Îi lovise și pe dînșii, în preziua războiului celui mare, patima căutatului de comori. C. PETRESCU, R. DR. 235. În preziua plecării el a stat singur, închis în odaie toată ziua. VLAHUȚĂ, O. A. 124. Loc. adv. Din preziua = din ziua precedentă, din ajun. Taraful lăutarilor de supt Sotir Ciupitul, țambalagiul Olăniței, împodobise din preziuă un cap mare de porc cu tibet conabiu și albastru.. DELAVRANCEA, S. 182.