pripeală, pripele s. f. Mic tropar care se cântă după polileu la sărbătorile Maicii Domnului și ale sfinților mai însemnați. Printre cele mai vechi creații românești se numără pripelele alcătuite de Filotei monahul de la Cozia la începutul sec. 15, care au circulat, însoțite de muzică, pe cale orală, iar din 1846 și cu notație muzicală. – Din sl. pripealo.