pripon, pripoane, s.n. – 1. Țăruș de care se leagă animalele la păscut. 2. Bucată de lemn de la baza stâlpilor (la porțile de lemn maramureșene); streajă, cățel (Nistor, 1977: 22). ♦ (onom.) Pripon, nume de familie (17 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din scr. pripon (DEX); din sl. prĕponŭ „obstacol” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA).