PROPAGARE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga. 1. Răspîndire (a unei idei, a unei doctrine etc.). V. propovăduire. Toți îi ziceau principele Iordache; el însuși își da acest titlu cu îngîmfare... Boală ridicolă, ce bîntuie de la un timp încoace multe capete seci... Ea va trece numai prin propagarea ideilor luminate și serioase. BOLINTINEANU, O. 416. 2. Transmitere (a sunetului, a luminii, a căldurii etc.). Propagarea undelor electromagnetice.