PROSPECTIVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – Din fr. prospective.

prospectivă sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ve / E: fr prospective] Analiză asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra lumii moderne.

PROSPECTIVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. V. viitorologie. – Din fr. prospective.

PROSPECTIVĂ s.f. Știință avînd ca obiect cauzele tehnice, economice și sociale care accelerează dezvoltarea lumii moderne, precum și prevederea situațiilor care pot decurge din influențele lor conjugate. V. futurologie. [< fr. prospective].

PROSPECTIVĂ ~e f. Ansamblu de cercetări efectuate asupra evoluției viitoare a societății moderne, care permit să se facă anumite previziuni. /<fr. prospective

PROSPECTIV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.

prospectiv, ~ă sn, a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr prospectif] 1-2 (Studiu) referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale.

PROSPECTIV, -Ă, prospectivi, -e, adj., s. f. (Studiu) referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.

PROSPECTIV, -Ă adj. Referitor la prospectivă; care privește spre viitor. [< fr. prospectif].

PROSPECTIV, -Ă I. adj. referitor la prospectivă. II. s. f. 1. cercetare sistematică a viitorului, pornind de la analiza influenței conjugale a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic etc. 2. (p. ext.) atitudine ideologică, politică, culturală etc., mod de gândire și acțiune cu caracter previzional, orientat spre explorarea viitorului. (< fr. prospectif, /II/ prospective)

PROSPECTIV ~ă (~i, ~e) Care se referă la viitor, la evoluția societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Studiu ~. /<fr. prospectif, engl. prospective

prospectivă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectivei; (proiecte) pl. prospective

!prospectivă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectivei; (proiecte) pl. prospective

prospectivă s. f. (sil. mf. -spec-), g.-d. art. prospectivei; pl. prospective

prospectiv adj. m., pl. prospectivi; f. prospectivă, pl. prospective

*prospectiv adj. m., pl. prospectivi; f. prospectivă, pl. prospective

prospectiv adj. m., pl. prospectivi; f. sg. prospectivă, pl. prospective

PROSPECTIV, -Ă adj. (< fr. prospectif): în sintagma conjunctiv prospectiv (v.).

PROSPECTÍVĂ (< fr.) s. f. Cercetare sistematică a viitorului, care, pornind de la analiza influenței conjugate a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic, social etc. asupra evoluției accelerate a lumii moderne, urmărește crearea unei viziuni globale, de largă aproximație, asupra evoluției accelerate a lumii moderne. Inițiatorul acestei metode esre filozoful francez Gaston Berger. Sin. viitorologie, știința viitorului.

PROSPECTIVĂ s. v. știința viitorului.

Prospectiv ≠ retrospectiv