protază sf [At: CANTEMIR, IST. 39 / V: (înv) ~tas (Pl: ~uri) sn, ~asă (Pl: ~ases), ~asis / Pl: ~ze / E: fr protase, lat protasis, ngr πρότασις] 1 Primă parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare și care îndreaptă atenția asupra consecințelor ce se enunță în apodoză. 2 (Înv) Premisă. 3 (Înv; îs) Protase părtnicești Premise particulare. 4 (Înv; îs) Protase adeveritoare Premise afirmative. 5 (Îvr; îf protas) Teză. 6 Parte de început a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului.