*protestantízm n. (d. protestant). Religiunea protestanților. Totalitatea protestanților. – Protestantizmu a avut treĭ centre: Germania cu Luther (1520), Francia și Elveția cu Calvin (1530) și Anglia cu Enric VIII (1552). Aderențiĭ luĭ nu recunosc autoritatea Papiĭ, ci aŭ ca unică normă de credință Biblia și conștiința lor; nu admit celibatu preuților și împart autoritatea în corpu pastorilor. Principalele ramurĭ ale protestantizmuluĭ sînt: luteranizmu (Prusia, Danemarca, Suedia, Norvegia ș. a.), calvinizmu (Elveția, Francia), prezbiterianizmu (Scoția), anglicanizmu (Anglia), apoĭ pĭetizmu, puritanizmu, quakerizmu ș. a.