PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei; protest. Izbucnește într-o protestare injurioasă. ARGHEZI, P. T. 149. Aseară a fost o protestare unanimă și înverșunată. CAMIL PETRESCU, T. 479. Încercase să murmure o protestare, dar foarte timid, să nu facă cumva o gafă. REBREANU, R. I 55. ♦ Declarație, asigurare. Prefața începe cu protestările de modestie pe care autorii din toate timpurile au crezut că le datoresc publicului. IORGA, L. I 356.