PROVERBIAL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Cu caracter de proverb. Expresie proverbială. Despre care s-a dus vestea, care a ajuns să fie cunoscut; de pomină. Era un om de o veselie proverbială, de o bunătate de inimă fără păreche. HOGAȘ, DR. II 196. Vom aduce o serie de mărturii despre proverbiala bravură a moldovenilor. HASDEU, I. V. 78. În Tîrgul Ocnei tot se păstrează vechea ospitalitate romînă, ce era odinioară proverbială. NEGRUZZI, S. I 310. – Pronunțat: -bi-al.