PRĂFUIT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf, acoperit de praf. Aveau straiele prăfuite; din înfățișarea lor se vedea că munciseră din greu. MIHALE, O. 484. Un fuior de fum... se prăvale peste grădinile prăfuite. REBREANU, I. 10. Voinicelul cum sosea? – îmi sosea, sosea pe jos... Prăfuit și nemîncat Și cu murg nețesălat. TEODORESCU, P. P. 620. ♦ (Despre materiale) Care a fost transformat în praf; pulverizat.