opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

PRĂȘITOARE, prășitori și prășitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104.

PRĂȘITOARE ~ori f. Mașină agricolă pentru cultivat; cultivator. [G.-D. prășitorii] /a prăși + suf. ~toare

prășitoare f. sapă ori mașină cu care se prășește.

prășitoáre f., pl. orĭ. Sapă de prășit (pe alocurea de o formă specială).

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

prășitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 119/5 / V: (reg) ~șui~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: prăși1 + -tor] 1 a (D. plante, culturi agricole) Care se prășește1 (2). 2 a (D. plante) Care se cultivă în rânduri distanțate, pentru ca spațiul dintre rânduri să se poată prăși1 (1). 3-4 sf, a (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește1 (1). 5 smf Persoană care prășește1 (1). 6 sf (Reg) Loc prășit2.

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

PRĂȘITOR 2, -OARE, prășitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. AL. 39. Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

PRĂȘITOR1, -OARE, prășitori, -oare, adj. 1. (Despre mașini, pluguri) Cu care se prășește. Plug prășitor. 2. (Despre plante) Care se prășește. Alternînd cerealele cu plantele prășitoare, putem ține în bună stare nu numai curățenia pămîntului dar și fertilitatea lui. I. IONESCU, D. 289.

PRĂȘITOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor

PRĂȘITOR1 ~oare (~ori,~oare) 1) Care prășește. Plug ~. 2) (despre culturi) Care se prășesc. /a prăși + suf. ~tor

Ortografice DOOM

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitoare, pl. prășitori

prășitor adj. m., s. m., pl. prășitori; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoare

prășitor adj. m., s. m., pl. prășitori; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoare

prășitor adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitori; f. sg. și pl. prășitoare

Intrare: prășitoare (mașină)
prășitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitori
  • prășitorile
genitiv-dativ singular
  • prășitori
  • prășitorii
plural
  • prășitori
  • prășitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: prășitoare (persoană)
prășitoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitoare
  • prășitoarele
genitiv-dativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarei
plural
  • prășitoare
  • prășitoarelor
vocativ singular
  • prășitoare
  • prășitoareo
plural
  • prășitoarelor
Intrare: prășitor (adj.)
prășitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitor
  • prășitorul
  • prășitoru‑
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitori
  • prășitorii
  • prășitoare
  • prășitoarele
genitiv-dativ singular
  • prășitor
  • prășitorului
  • prășitoare
  • prășitoarei
plural
  • prășitori
  • prășitorilor
  • prășitoare
  • prășitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prășitoare, prășitorisubstantiv feminin

  • 1. Unealtă sau mașină agricolă cu care se prășește. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cultivator
    • format_quote Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104. DLRLC
etimologie:
  • Prăși + -tor. DEX '09

prășitor, prășitoareadjectiv

  • 1. Cu care se prășește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plug prășitor. DLRLC
  • 2. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alternînd cerealele cu plantele prășitoare, putem ține în bună stare nu numai curățenia pămîntului dar și fertilitatea lui. I. IONESCU, D. 289. DLRLC
etimologie:
  • Prăși + -tor. DEX '98 DEX '09

prășitor, prășitorisubstantiv masculin
prășitoare, prășitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. DLRLC
    • format_quote Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52. DLRLC
etimologie:
  • Prăși + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.