dexonline

2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puțui [At: CV 1950, nr. 11-12, 40 / Pzi: ~esc / E: ger putzen] 1 vt (Buc) A curăța. 2 vt (Spc; c. i. încălțămintea) A lustrui. 3 vt (Reg; spc) A țesăla. 4 vt (Spc; reg) A spoi. 5 vt (Buc; fig) A certa. 6 vt (Buc; fig; pex) A bate. 7 vr (Reg) A se împodobi.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUȚUI vb. v. admonesta, aranja, certa, dăscăli, dichisi, dojeni, face, ferchezui, găti, împodobi, lustrui, moraliza, mustra, spilcui, văcsui.

puțui vb. v. ADMONESTA. ARANJA. CERTA. DĂSCĂLI. DICHISI. DOJENI. FACE. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. LUSTRUI. MORALIZA. MUSTRA. SPILCUI. VĂCSUI.

Intrare: puțuire

puțuire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	puțuire	puțuirea
nominativ-acuzativ	plural	puțuiri	puțuirile
genitiv-dativ	singular	puțuiri	puțuirii
genitiv-dativ	plural	puțuiri	puțuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: puțui

puțui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) puțui	puțuire	puțuit puțuitu‑	puțuind puțuindu‑	singular	plural
		(a) puțui	puțuire	puțuit puțuitu‑	puțuind puțuindu‑	puțuiește	puțuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	puțuiesc	(să) puțuiesc	puțuiam	puțuii	puțuisem
	a II-a (tu)	puțuiești	(să) puțuiești	puțuiai	puțuiși	puțuiseși
	a III-a (el, ea)	puțuiește	(să) puțuiască	puțuia	puțui	puțuise
plural	I (noi)	puțuim	(să) puțuim	puțuiam	puțuirăm	puțuiserăm puțuisem
	a II-a (voi)	puțuiți	(să) puțuiți	puțuiați	puțuirăți	puțuiserăți puțuiseți
	a III-a (ei, ele)	puțuiesc	(să) puțuiască	puțuiau	puțuiră	puțuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)