pătúl, pătule, pătuluri, (pătulă), s.n. Suport din lemn pe care se clădește claia sau stogul, pentru a le feri de umezeală; podină. ■ Exclusiv în Maram.; în alte regiuni: pod, podină, pat (ALR, s.n., vol. I, h. 134). – Cf. lat. *patubulum (= patibulum „spânzurătoare; cruce; arac”) (DEX, MDA).