ROPOTIRE, ropotiri, s. f. Faptul de a ropoti; curgere repede (și zgomotoasă) a apei (de ploaie). Simțea cum sîngele îi năvălește în inimă, într-o goană nebună. Închizînd ochii avea senzația că torentul roșu îi sparge vinele și curge într-o ropotire de ploaie. ARDELEANU, D. 175.