ROTUNJOR, -OARĂ, rotunjori, -oare, adj. Diminutiv al lui rotund ². 1. v. rotund (1). Sfîntul soare, rotunjor, Nu i-o spune că mi-e dor. TEODORESCU, P. P. 279. (Cu pronunțare regională) Să-ți facă un pat în rai, La capătul patului Meri cu mere rotungioare. MARIAN, Î. 306. 2. v. rotund (2). Subțirică și năltuță, cu obrajii rumeni, rotunjori și grăsulii. HOGAȘ, M. N. 211. Cînd întîlnesc o munteancă rotunjoară... îi răspund la prieteneasca salutare. RUSSO, O. 101. 3. v. rotund (3). Ș-am tors colțișori, Să-mi dai bani rotunjori. SEVASTOS, N. 161. – Variantă: rotunzor, -oară adj.