RUBINIU, -IE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; roșu-închis. Puse jos paharul cu pelin rubiniu și începu să se bîlbîie. CAMIL PETRESCU, O. II 57. ◊ (Substantivat, n.) Ferestrele, deschise spre tuspatru zările pămîntului, ardeau în rubiniul amurgurilor. CAMILAR, N. I 115.