rufă sf [At: (a. 1702) GCR I, 346/21 / V: râfă / Pl: rufe / E: vsl роуфо] 1 Obiect din bumbac, mătase etc. folosit ca lenjerie de corp, de pat Si: (mpl) albitură (5) primeneală, schimb. 2 (Îe) A-și usca ~fele la un soare (sau la același soare) cu cineva A fi intim cu cineva. 3 (Îae) A avea aceleași interese. 4 (Reg; lpl) Haine (1). 5 (Reg) Zdreanță.