RĂBDURIU, -IE, răbdurii, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care are capacitatea de a răbda, suportînd necazuri, rezistînd la greutăți; răbdător. Se plecase ca un uriaș bun și răbduriu deasupra mușuroiului de furnici. C. PETRESCU, O. P. II 177. ♦ Stăruitor în acțiuni. S-a încovoiat de mijloc... aplecîndu-se să-l cerceteze cu răbdurie luare-aminte. C. PETRESCU, A. R. 191.