RĂBUFNEALĂ, răbufneli, s. f. 1. Zgomot surd și puternic; răbufnire. V. bufnitură. Se adăugau trilurile de flaut, răbufneala țoalelor scuturate, patefonul domnișoarei Sonia. C. PETRESCU, C. V. 49. 2. Suflu puternic; țîșnire, izbucnire. Răbufneala vîntului smulge flacăra opaițului, trîntește ușa la loc în încuietoare. C. PETRESCU, S. 58.