RĂRIT², -Ă, răriți, -te, adj. Făcut sau devenit mai rar, mai distanțat, mai puțin compact decît de obicei. La început ascultam cu respirația rărită. CAMIL PETRESCU, U. N. 171. Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zînă liniștită, Cu ochii mari, cu umeri goi. EMINESCU, O. I 228.