1) răscól n., pl. oale (vsl. rascolŭ, despărțire, adică „lemne despărțitoare”). Lemnu care se întinde între capetele celor doĭ carîmbĭ aĭ caruluĭ (unu înainte, și altu înapoĭ). A trece peste răscoale, a trece măsura, a merge prea departe. – Și la sing. peste răscolu unuĭ lucru (Dîmb.), maĭ mult de cît trebuĭe.