3 intrări

38 de definiții

din care

Explicative DEX

SĂRUT, săruturi, s. n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv).

SĂRUT, săruturi, s. n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv).

sărut sn [At: NEGRUZZI / Pl: ~uri / E: pvb săruta] 1 Atingere cu buzele a buzelor, a obrazului, mâinii etc. cuiva în semn de afecțiune, de respect, de umilință etc. Si: sărutare (2), (pfm) pupare, pupat, (fam și în limbajul copiilor) pup3, pupătură. 2 Salut (1).

SĂRUT, săruturi, s. n. Sărutare. Să vină să-i dea un sărut, Trezind-o din vraja bolnavă. BENIUC, V. 85. Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat. EMINESCU, O. I 80. Și numai dintr-un sărut Capul lui și l-au pierdut! ALECSANDRI, P. P. 114.

SĂRUT ~uri n. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune. /v. a săruta

sărut n. sărutare: de sărutu-i fermecat AL.

2) sărút, a v. tr. (lat. salúto, -áre, a saluta; it. salutare, pv. cat. sp. saludar, fr. saluer, pg. saudar). Vechĭ. Salut. Azĭ. Ating cu buzele o ființă saŭ un lucru ĭubit orĭ venerat: fiu săruta mîna tatăluĭ, bătrînu săruta ĭcoana. V. gĭugiulesc.

1) sărút n., pl. urĭ. Acțiunea de a săruta. Sărutare.

SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.

săriuta v vz săruta

sărota v vz săruta

săruta [At: COD. VOR. 30/6 / V: (înv) ~riu~, ~rota / Pzi: sărut / E: ml salutare] 1 vt A saluta (1). 2 vt A întâmpina (cu bucurie, cu simpatie, cu entuziasm, cu satisfacție) Si: a saluta (3). 3 vt (Îvr) A îmbrățișa (o carieră, o activitate etc.). 4-5 vtrr (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A atinge cu buzele pentru a-și manifesta afecțiunea, respectul, umilința, recunoștința etc. față de cineva Si: (pfm) a pupa, (reg) a țuca. 6 vt (Îe) ~ mâna (sau mâinile, mânușița etc.) Formulă de salut (la întâlnire ori la despărțire) sau de mulțumire adresată femeilor, persoanelor (mai) în vârstă sau, în trecut, stăpânilor. 7 vt (Îe) Sărutăm dreapta Formulă de salut (la întâlnire ori la despărțire) sau de mulțumire adresată (în trecut) preoților, domnitorilor, boierilor, stăpânilor. 8 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) cununiile A asista la cununia cuiva, a ajunge să vadă pe cineva căsătorit.

SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (Înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.

SĂRUTA, sărut, vb. I. Tranz. A atinge un lucru sau o ființă cu buzele în semn de afecțiune sau ca o manifestare erotică; a pupa. Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26. La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. AL. 95. Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69. Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225. ◊ (Poetic) Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20. ◊ Fig. Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri (= dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai). ◊ Refl. reciproc. Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82. Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. ◊ Intranz. Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384. ♦ A atinge cu buzele mîna cuiva, un obiect de cult (sau considerat ca atare) schițînd sărutul în semn de respect, adorație, umilință. Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79. Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19. Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207. ◊ Fig. [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22. ◊ Expr. Sărut mîna = formulă de salut adresată de obicei unei femei (mai în vîrstă). M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33. Sărut dreapta = formulă servilă de salut adresată în trecut preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52.

A SĂRUTA sărut tranz. A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință). ◊ Cine nu are ochi negri sărută și albaștri se spune despre cel care, neavând ceea ce dorește, se mulțumește cu ceea ce are. Sărut mâna! formulă de salut adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. /<lat. salutare

A SE SĂRUTA mă sărut intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /<lat. salutare

sărutà v. a pune buzele pe un obiect venerat (cruce, icoană), pe fața sau pe mâinile cuiva. [Lat. SALUTARE].

Ortografice DOOM

sărut s. n., pl. săruturi

sărut s. n., pl. săruturi

sărut s. n., pl. săruturi

săru-mâna v. sărut-mâna

!sărut-mâna/(fam.) săru-mâna s. n. (în: a merge/a umbla cu ~)

săruta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sărut, 2 sg. săruți, 3 săru; conj. prez. 1 sg. să sărut, 3 să sărute

sărut mâna (formulă de salut/de mulțumire) vb. + s. f.

sărut-mâna (în expr.) s. n.

săruta (a ~) vb., ind. prez. 3 săru

sărut mâna (formulă de salut sau de mulțumire) vb. + s. f.

sărut-mâna (cerșit) s. n.

săruta vb., ind. prez. 1 sg. sărut, 3 sg. și pl. săru

Etimologice

săruta (sărutat, at), vb.1. (Înv.) A saluta. – 2. A pupa. – Mr. sărut(are). Lat. salutāre (Pușcariu 1528; REW 7556; Șeineanu, Semasiol., 188; Densusianu, GS, II, 20). De uz general, mai puțin Banatul (ALR, I, 79). – Der. sărut, s. n. (sărutare); sărutat (var. sărutătură), s. n. (înv., salut; pupat).

Argou

SĂRUT bezea, pup, pupătură, pupic, pusi, ștampilă, țocăitură, ventuză.

A SĂRUTA a face respirație gură la gură / bușon la bușon, a pupa, a pupăci, a ștampila, a țocăi.

a săruta (pe cineva) în creștet expr. a fi mult mai înalt (decât cineva).

Sinonime

SĂRUT s. 1. gură, sărutare, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un sărut.) 2. sărutare, sărutat, (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu sărutul!)

SĂRUT s. 1. gură, sărutare, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un ~.) 2. sărutare, sărutat, (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu ~!)

SĂRUTA vb. (pop. și fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) țuca, (fam.) a (se) țocăi. (S-au ~ pe buze.)

SĂRUTA vb. v. saluta.

săruta vb. v. SALUTA.

SĂRUTA vb. (pop. și fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) țuca, (fam.) a (se) țocăi. (S-au ~ pe buze.)

Intrare: sărut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărut
  • sărutul
  • sărutu‑
plural
  • săruturi
  • săruturile
genitiv-dativ singular
  • sărut
  • sărutului
plural
  • săruturi
  • săruturilor
vocativ singular
plural
Intrare: sărut-mâna
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărut-mâna
  • sărut-mâna
plural
genitiv-dativ singular
  • sărut-mâna
  • sărut-mâna
plural
vocativ singular
plural
Intrare: săruta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săruta
  • sărutare
  • sărutat
  • sărutatu‑
  • sărutând
  • sărutându‑
singular plural
  • săru
  • sărutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărut
(să)
  • sărut
  • sărutam
  • sărutai
  • sărutasem
a II-a (tu)
  • săruți
(să)
  • săruți
  • sărutai
  • sărutași
  • sărutaseși
a III-a (el, ea)
  • săru
(să)
  • sărute
  • săruta
  • sărută
  • sărutase
plural I (noi)
  • sărutăm
(să)
  • sărutăm
  • sărutam
  • sărutarăm
  • sărutaserăm
  • sărutasem
a II-a (voi)
  • sărutați
(să)
  • sărutați
  • sărutați
  • sărutarăți
  • sărutaserăți
  • sărutaseți
a III-a (ei, ele)
  • săru
(să)
  • sărute
  • sărutau
  • săruta
  • sărutaseră
săriuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărota
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărut, săruturisubstantiv neutru

  • 1. Sărutare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sărutare
    • format_quote Să vină să-i dea un sărut, Trezind-o din vraja bolnavă. BENIUC, V. 85. DLRLC
    • format_quote Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • format_quote Și numai dintr-un sărut Capul lui și l-au pierdut! ALECSANDRI, P. P. 114. DLRLC
etimologie:

săruta, sărutverb

  • 1. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26. DLRLC
    • format_quote La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 95. DLRLC
    • format_quote Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
    • format_quote Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225. DLRLC
    • format_quote poetic Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20. DLRLC
    • format_quote figurat Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. DLRLC
    • format_quote Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
    • format_quote Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384. DLRLC
    • format_quote Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79. DLRLC
    • format_quote Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207. DLRLC
    • format_quote figurat [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22. DLRLC
    • chat_bubble Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri = dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv învechit Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52. DLRLC
etimologie:

sărut-mânasubstantiv neutru invariabil

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic