Definiția cu ID-ul 507308:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
saltea (-ele), s. f. – Mindir. Tc. șelte (Meyer 406; Șeineanu, II, 311; Lokotsch 1908), prin ngr. σελτές (Gáldi, 247), cf. alb. šiljte, bg., sb. šilta.