sanatoriu sn [At: BARCIANU / V: (pop) sanator (Pl: sanatoare), (reg) sen~ / Pl: ~ii / E: fr sanatorium, ger Sanatorium] 1 Instituție medicală special dotată pentru tratarea unor boli cronice (tuberculoză, nevroză etc.) sau pentru convalescență, repaus și recuperare a capacității de muncă Si: casă de sănătate. 2 (Iuz) Spital particular în care îngrijirea bolnavilor se face contra plată.