schilod Între dicționarele noastre sînt diferențe serioase la explicarea acestui cuvint. TDRG trimite la schilav, adăugind că sufixul din schilod e „dunkel”. Dimpotrivă CADE și DLRM explică pe schilav prin chilav +schilod. Mai curajos, Scriban construiește, nu se vede pentru ce, un *schilov, prin intermediul căruia s-ar fi ajuns de la schilav la schilod. Cuvîntul face impresia unui derivat grecesc în -ώδης „cu înfățișare de” și așa a fost înțeles de Bogrea, DR, III (1924), p. 736: gr. *σϰελώδης de la σϰέλος „picior”, dar cu înțelesul lui σϰελετώδης „cu înfățișare de schelet”, vezi și σϰελός „cu picioarele strîmbe”. Totul e prea complicat. Propun să pornim de la σϰυλί „cîine” (și Bogrea, DR, IV (1927), p. 813, n. 2, revenind asupra părerii sale anterioare, se gîndește la gr. σϰύλος, fără a explica terminația), deci *σϰυλώδης ar însemna cu mutră de cîine„. Nu l-am găsit-atestat, dar dicționarele cunosc pe de o parte pe cuvios ”asemănător cu un cîine„ (format de la diminutivul σϰυλάϰι) și ϰυνώδη, cu acelasi înțeles, pe de alta σϰυλολόϰι ”canalie„ (vezi și ϰυνώπλης ”nerușinat„). Dacă a căpătat înțelesul de ”mutilat„ este foarte probabil că a trecut prin acela de ”„cerșetor” și că înțelesul acesta reflectă atitudinea claselor posedante față de cei care cereau de pomană. Mai sînt cîteva amănunte care trebuie pomenite. 1. Ce amesteca putut avea la cuvîntul nostru gr. ϰυλλός „schilod” ? 2. Faptul că verbul este schilodi și nu *schilozi trădează formația relativ recentă. 3. Varianta schilog este explicată prin influența lui olog (TDRG, Bogrea, loc cit. ) : nu e normal să ne referim la gr. σϰυλολόγι ?