SCULĂȚEL, -EA, sculăței, -le, adj. (Mold., despre cîntece) Care te face să te scoli la joc; săltăreț, vioi. Doina, care te umple de fiori, corăbiasca, măriuța... și alte cîntece sculățele ca aceste, de jucam pînă ce asudau podelele și ne sărea talpele de la ciubote. CREANGĂ, A. 82.