Definiția cu ID-ul 1034241:
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCUTURĂTURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.) 4. fior, (rar) scutur. (O ~ de frig.) 5. (MED.) friguri (pl.), frisoane (pl.), tremur, tremurătură, tremurici, (rar) scutur. (L-a lăsat ~.) 6. curățenie, dereticare, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (A făcut o ~ radicală prin casă.)