scârțimuș s [At: VARONE, J. R. 66 / V: scărțăm~^[1] / Pl: ? / E: ns cf scârcium] (Mun; Trs) Leagăn (improvizat).

scârțămuș^[1] s vz scârțimuș

scîrțimúș, V. scrîncĭov.

scrîncióv n., pl. e și urĭ (înrudit cu scrîntesc, adică „învîrtesc”). Est. Leagăn. O roată mare de maĭ mulțĭ metrĭ care e fixată într’o osie orizontală și are mai multe legene în care se pun 2-3 inșĭ și care se învîrtește (E foarte întrebuințată la sărbările populare la tară și la marginea orașelor, mai ales la Paște). A te da în scrînciov, a te învîrti în scrînciov. – Și scîncĭob (Mold. Munt.), scîrcĭum (rest), scîrcĭom și scîrcĭov (Trans. Jiu), sclĭncĭob (Bihor. Șez. 37,131), scîrțimúș (Giurgiu), apoĭ dulap (Munt.) și zdrincă (Trans.).

scârțimuș, scârțimușe, s.n. (reg.) leagăn improvizat; scrânciob.