SEMNALIZARE, semnalizări, s. f. 1. Acțiunea de a semnaliza și rezultatul ei; înștiințare, comunicare prin semnale. Mai mult succes avu telegraful cu semnalizări mute. Gică Elefterescu ridică mîna în sus agitînd un steguleț invizibil, pe care totuși Elvira Elefterescu îl văzu din celălalt capăt. C. PETRESCU, C. V. 181. 2. (Psih.) Punerea organismului în legătură cu mediul înconjurător, prin anumite semnale. ◊ Sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune în legătură cu mediul înconjurător, prin intermediul scoarței cerebrale. 3. (Concretizat) Instalație de semnale, pe un aerodrom, la o cale ferată, într-un port, la răspîntii de străzi, cu ajutorul cărora se fac comunicări la distanță. Semnalizare automată.