SEPARAȚIE, separații, s. f. Despărțire, separare. Învățămîntul sovietic nu lasă să se creeze un gol, să se nască separație între teorie și practică. SAHIA, U.R.S.S. 140. ◊ Separația puterilor = teză juridică și politică burgheză care susține că puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească dintr-un stat au posibilitatea de a acționa independent una de alta. Separație de patrimoniu v. patrimoniu. Separație de domiciliu = dispensă, premergătoare divorțului, prin care se acordă soților dreptul de a avea domicilii legale diferite.