sepie sf [At: ȘINCAI, în DR. V, 561 / V: ~ia, (înv) sup~, (îvr) sip~ / Pl: ~ii / E: fr sépia, lat sepia, it seppia] 1 Specie de cefalopod răpitor din mările temperate și calde, cu corpul oval și cu o cochilie calcaroasă internă, având în jurul gurii opt brațe scurte și două lungi, prevăzute cu ventuze, care, atunci când este atacat, emană un lichid negricios, care tulbură apa (Sepia officinalis). 2 (Îs) Os de ~ (sau, înv, osul ~i) Sepion. 3 (Îf sepia) Substanță colorantă, brună, secretată de sepie (1) sau fabricată pe cale artificială și folosită pentru desen și pentru laviu. 4 Culoare roșie-brună. 5 (Pex) Desen lucrat cu sepie (3). 6 Pulbere obținută prin măcinarea cochiliei de sepie (1) și folosită în tehnica dentară ca substanță abrazivă pentru polarizarea lucrărilor protetice. 7 (Bot; îvr) Buberic (Scrophularia nodosa).