SINCRONÍSM (< fr.) s. n. 1. (FIZ.) Proprietate a două sau a mai multor fenomene revolutive sau, p. ext., a unor fapte ori evenimente identice sau asemănătoare de a se petrece în același timp, având o desfășurare paralelă; simultaneitate. 2. Identitatea frecvențelor și corespondențelor fazelor explorării imaginii în două puncte ale lanțului de transmisiune a imaginii la televiziune. 3. (LIT.) Principiu derivat din teoria „imitației” a lui G. de Tarde, susținut în cultura noastră de E. Lovinescu Potrivit s., în epoca modernă, datorită multiplelor mijloace de legătură dintre popoare, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă prin imitație și adaptare, într-o strânsă interdependență cu celelalte culturi, ceea ce ar determina un ansamblu unitar de trăsături materiale și spirituale, un „spirit al veacului”. S. devine astfel baza teoretică a modernismului lovinescian. A fost combătut de adepții tradiționalismului.