opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

SINIȘOR s. n. v. sînișor.

SÂNIȘOR, sânișori, s. m. Diminutiv al lui sân (1). – Sân + suf. -ișor.

SÂNIȘOR, sânișori, s. m. Diminutiv al lui sân (1). – Sân + suf. -ișor.

sânișor smn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 195 / V: sin~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: sân2 + -ișor] 1-8 (Șhp) Sân (1-2, 20, 26 ) (mic) Si: pieptișor (1), pieptuleț (1), pieptuț (1), (rar) pieptușor (1), sânuleț (1-8), sânuț (1-8), (pop) țâțucă.

SÎNIȘOR, (1, 2, 3) sînișoare, s. n., și (4) sînișori, s. m. Diminutiv al lui sîn. 1. v. sîn (1). Na, taică, basmaua mea, Înfășoară mîna-n ea Și mi-o bagă-N sînișor, De mă scapă să nu mor. TEODORESCU, P. P. 683. 2. v. sîn (3). Sînișoru-i suspina, Ochișorii-i lăcrima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. 3. v. sîn (7). De ce să-i zică astfel – Copca Rădvanului – acestui sînișor pe care Oltul îl îneacă în fiecare primăvară, iar șoseaua pare că l-a ocolit întotdeauna? GALACTION, O. I 62. 4. v. sîn (4). – Variantă: (Mold., învechit) sinișor (ALECSANDRI, P. I 99) s. m. și n.

Ortografice DOOM

sânișor s. m., pl. sânișori

sânișor s. m., pl. sânișori

sânișor s. m., pl. sânișori

Sinonime

SÂNIȘOR s. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sânuleț, țâțișoară, (pop.) țâțucă.

SÂNIȘOR s. v. golfuleț.

SÎNIȘOR s. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sînuleț, țîțișoară, (pop.) țîțucă.

sînișor s. v. GOLFULEȚ.

Intrare: sânișor (diverse)
sânișor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sânișor
  • sânișorul
  • sânișoru‑
plural
  • sânișoare
  • sânișoarele
genitiv-dativ singular
  • sânișor
  • sânișorului
plural
  • sânișoare
  • sânișoarelor
vocativ singular —
plural —
sinișor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinișor
  • sinișorul
  • sinișoru‑
plural
  • sinișoare
  • sinișoarele
genitiv-dativ singular
  • sinișor
  • sinișorului
plural
  • sinișoare
  • sinișoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sânișor (mamelă)
sânișor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sânișor
  • sânișorul
  • sânișoru‑
plural
  • sânișori
  • sânișorii
genitiv-dativ singular
  • sânișor
  • sânișorului
plural
  • sânișori
  • sânișorilor
vocativ singular —
plural —
sinișor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinișor
  • sinișorul
  • sinișoru‑
plural
  • sinișori
  • sinișorii
genitiv-dativ singular
  • sinișor
  • sinișorului
plural
  • sinișori
  • sinișorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sânișor, sânișoaresubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui sân. DLRLC
    • format_quote Na, taică, basmaua mea, Înfășoară mîna-n ea Și mi-o bagă-n sînișor, De mă scapă să nu mor. TEODORESCU, P. P. 683. DLRLC
  • 2. Diminutiv al lui sân. DLRLC
    sinonime: pieptișor pieptuleț pieptuț
    • format_quote Sînișoru-i suspina, Ochișorii-i lăcrima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. DLRLC
    • format_quote De ce să-i zică astfel – Copca Rădvanului – acestui sînișor pe care Oltul îl îneacă în fiecare primăvară, iar șoseaua pare că l-a ocolit întotdeauna? GALACTION, O. I 62. DLRLC

sânișor, sânișorisubstantiv masculin

etimologie:
  • Sân + -ișor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.