sluțire sf [At: N. COSTIN, LET. II, 92/30 / Pl: ~ri / E: sluți] 1 Mutilare. 2 (Pex) Dobândire de aspect fizic, formă, natură etc. dezagreabile, dezgustătoare etc. datorită unor anomalii, unor neregularități etc. Si: deformare (3), desfigurare (1), mutilare, pocire, pocitură¹, schimonosire, schilodire, strâmbare, sucire, (rar) schilodeală, sluțit¹ (2), (pfm) scălâmbăială, scălâmbăire, scălâmbăitură. 3 (Îvr) Sluțenie (2). 4 (Pex) Urâțire extremă Si: pocire, pocitură¹, urâțenie, (rar) sluțit¹ (4), (pop) hâzenie (1), (înv) grozăvire.