spéctru m. (ca monstru) și (mai rar) n., pl. e (lat. spectrum, d. spécere, a privi). Nălucă, vedenie, arătare (stahie, strigoĭ): țăraniĭ cred în spectrĭ. Fig. Sperietoare: spectru războiuluĭ. Om foarte slab și deșirat: a ajunge un adevărat spectru. S. n. Fiz. Spectru solar, razele colorate care rezultă din descompunerea luminiĭ solare.