SPĂLĂȚEL, -ICĂ, spălăței, -ele, adj. Cu înfățișare plăcută; curat îmbrăcat, îngrijit, prezentabil; curățel. Împăratul, dacă văzu pe cioban dichisit, spălățel, cu toate curate pe dînsul și cu mustăcioara mijindă, îi plăcu și lui. ISPIRESCU, L. 250. Lins la ceafă, dres la față, sprintenel și spălățel. HASDEU, R. V. 117.