stabiliment sn [At: CR (1829), 14¹/5 / V: (îvr) ~averimânt / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: it stabilimento] (Iuz; de obicei cu determinări care indică felul) 1 Nume generic pentru așezăminte, instalații, întreprinderi comerciale, industriale etc. 2 (Pex) Localul unui așezământ, al unei instituții, întreprinderi etc. 3 Casă de prostituție.